A place to hide

Toamna ma fascineaza, toamna simt ca respir iar ploaia imi spala pacatele.
Toamna iubesc si sunt iubita, toamna imi pastrez prietenii.
Toamna racesc dar imi curat corpul, toamna, ceaiul are alt gust.

Apologia ceaiului e la rang de virtute, iar aburul aromat se imprastie in camera desenand o noua poveste zdrobitoare cu nuante de schimbari si hotarari.
Oboseala saptamanii o regasesc in fiecare frunza calcata in picioare, dar bucuria realizarii o regasesc in acel covor neunitar de zambete si multumiri.

O dimineata in care prietena ta iti descopera toamna printr-un mesaj venit tocmai de la zeii bucuriei in care iti spune ca e timpul sa zambesti soarelui!


P.S. E pentru tine Bubu pentru ca imi inspiri tot ce am scris mai sus...si multumesc de poze!

Mundane thoughts

Mai am energie cat pentru a scrie acest post din cauza socului in urma dusului rece.
A fost o zi plina, in care desi a fost un singur seminar, am simtit ca sunt la facultate si ca nu pierd timpul in Cluj; m-am simtit mandra ca fac parte dintr-o organizatie studenteasca care sa ofere bobocilor locul ideal pentru a se dezvolta dar si continua ideile deja conturate.
Am avut ceva emotii deoarece nu am mai tinut interviuri, dar cred ca m-am descurcat destul de bine si am facut o echipa foarte buna cu Buburuza Andrei! Ma gandeam daca as putea sa caracterizez printr-un cuvant aceasta experienta, insa e foarte greu sa etichetezi un asemenea melanj de personalitati, atitudini si vise. Am intalnit persoane idealiste, empatice si dornice de munca dar si distractie. Sunt foarte increzatoare in noua abordare a organizatiei!
Si ziua s-a incheiat cu o imbratisare calduroasa, un zambet plin de iubire si o declaratie nerostita de dor si amintire.

Up side down

Distractia a inceput ieri si se pare ca va dura toata saptamana indiferent de stare si de vreme.
Primul semn ca ceva nu merge bine.
Dupa cateva ore mi se confirma starea ciudata. In Cluj ninge, tara noastra se derama din temelii, eu simulez iubirea si continui sa visez.
Pentru a infrunta aceste aparent obstacole, ma afund in atmosfera bibliotecii de tacere si mister, cu speranta ca randurile citite imi vor fi de folos candva. Si ca facultatea nu va deveni un simplu motiv pentru care sa devin autodidacta si sa urasc orice tine de educatie.
Melancolie si deprimare inghetate pe un zambet fad ce ramane intiparit pe retina. Blocata cu aceasta povara intr-un bus ce parca se opreste de fiecare data, la fiecare clipire pentru a-ti reaminti tradarea, nerecunostinta.
O camera plina dar pe atat de goala de planuri in care ea refuza sa intre doar pentru a-mi reaminti ca mai am mult de suferit pentru ce am facut. Dar o voce calda si niste randuri necunoscute imi alina tristetea, facand loc hotararii de a schimba totul, de a reveni la inceputul invocat cu atata patima.
Ea e ceea ce nu sunt eu si doar pentru ca acel zambet inocent si acei ochi albastri inca ma fac sa-mi tremure genunchii pe scarile viitorului.

Pour Michelle, avec amour et retrouver

Cuvinte transformate în formule chimice, vise desenate pe anatomia omului, energia înglobată în dificile exerciții de fizică și un timp zeiesc ce se lasă așteptat.
Strigătul electronic sfărâmat în pixelii unei poze deasupra canapelei ce încă își caută locul în orașul regăsirii.

(Ceea ce urmează e partea emoționantă și a regăsirii dar nimic nu se schimbă.)

Așa ar începe orice muritor o scrisoare trimisă către templul nemuririi unde oracolul vestește o nouă încercare de a sări pe trambulina carpediemiană. Pentru a deveni însă funcțională e nevoie de acea sete de cunoaștere, de acea ”metamorfoză ludico-irațională” ce ia naștere numai prin celuloza filosofică a bibliotecii cu amintiri.

Deși sunt un biet muritor marcat de disperări cioraniene sper că mesajul de reîntoarcere va ajunge la acei mari emuli pe care tu îi convoci cu fiecare gest și gând. Un simplu exercițiu de matematică îți demonstrează că pupila neagră nu e întreagă fără pupila roșie și un simplu exercițiu de imaginație îți dărâmă convingerea că este posibilă o existență separată!
Sunt și eu aici, ușor recognoscibilă prin mediocritatea sentimentelor și prin urma lăsată de apăsatul degetelor pe norii risipiți în acest oraș.

De câteva luni,
Înțelesurile pupilei roșii
S-au lepădat de mine,
Definiția lor fiind așteptată.

Prima zi de...

Prima zi de cămin a fost cu emoții dar a decurs destul de bine. O anumită întâlnire mi-a făcut ziua mai frumoasă și mi-a dat mai multă energie și entuziasm pentru ce va urma.

Prima zi de membru implicat HR a fost surprinzător de plăcută, și sunt mândră să spun că fac parte dintr-o echipă foarte bine pregătită și dornică de a se afirma.

Prima zi de liniște, în care nu au mai existat certuri că nu sunt spălate vasele sau că e prea multă gălăgie.

Și prima zi de Booha, loc ce m-a fascinat prin calitatea muzicii și a design-ului interior și nu în ultimul rând oamenii pe care îi întâlnești acolo.

Prima zi ce a avut un gust de lamai verzi stoarse în ceaiul cald al primei dimineți.

Scarry day!

De astazi oficial stau in camin. Am niste emotii anormal de ciudate!
Anul acesta cu siguranta va arata altfel. De la diverse evenimente la cu totul alta lume, alte personaje care imi vor colora viata.
Si am inceput cu inventarierea filmelor pe regizori.
A bientot!

Studentul în ziua de azi

După o săptămână hectică, în sfârșit am și eu timp pentru mine și sunt mult mai calmă și cu mintea limpede. Altfel toate frustrările și nedreptățile îndurate zilele acestea ar fi ieșit la iveala în aceste rânduri. Dar și cu mintea limpede pot spune că m-am săturat de ilegalități și m-am săturat să nu mai fiu luată în seama. Poate par eu foarte firavă și gingașă,cum m-au descris unii, dar prietenii mei știu că uneori n-am nicio legătură cu asemenea calități.
Și pentru că circumstanțele au cerut-o, am fost exact ca oricare alt nesimțit care bate la toate ușile pentru a se face auzit. Mie personal nu îmi place acest lucru, dar neavând pe nimeni în spate a fost singura opțiune de a mi se face dreptate. Și surprinzător, fără a trece la măsuri extreme, doar cu un telefon mai ”agresiv” mi-am rezolvat situația. Deci,am primit un loc în cămin.
Însă până a ajunge aici a fost o întreagă odisee, de la a suna zeci de persoane necunoscute, la a fi călcat în picioare de un biet frustrat funcționar, la a te ruga de unele persoane să nu te uite, dezinteresul unora, nopți nedormite și reîntâlnirea cu stresul caracteristic mie.
Și toate acestea din cauza corupției și sistemului defect. Poate veți spune că exagerez că ajung să dau vina pe sistem dar cred că cei care se află în aceeași situație ca mine mă pot înțelege pe deplin. Deși acum sunt foarte hotărâtă ca într-o zi, să ajung într-o poziție care să mă ajute să schimb totul, mi-e frică să nu renunț din cauza atâtor obstacole și din cauza unui trai mai bun în altă țara. Deocamdată mă agăț de ideea că mai sunt persoane ca și mine în țara asta care vor să schimbe ceva și care nu mai vor să accepte ilegalități, mită.
Deși mi s-a propus să cumpăr loc în cămin, acest lucru nu a reprezentat niciodată cu adevărat, o soluție pentru mine. Am fost învățată de către părinți că decât să fac o ilegalitate mai bine nu fac nimic și mă lupt cu sistemul. Deci decât să fi dat o anumită sumă de bani,în euro pentru un loc, mai bine aș fi rămas în chirie, și aș fi fost mult mai împăcată. Da, probabil că asta înseamnă naivitate, dar deși multă lume practică acest lucru, tot nu reușesc să fiu destul de pragmatică.
Mi-ar plăcea să cred că mai există oameni în țara asta care gândesc ca și mine și care sunt hotărâți să lupte cu jungla sistemului nostru și cu animalele ce trăiesc în ea și că nu se vor lăsa intimidați de urletele lor aparent înfricoșătoare!